Avea un talent aparte in a povesti. De la bun inceput ma lua de mana si imi promitea o calatorie fantastica in lumea lui, nu inainte de a-mi spune: Esti o norocoasa, tu esti doar un musafir aici, un simplu spectator.

Asteptam cu nerabdare intalnirile cu Erik. Era un tip fascinant. Se observa cu usurinta ca fusese un barbat extrem de frumos in tinerete, trebuia doar sa treci de respiratia grea pe care o avea, de ridurile ce-i zbarceau chipul, de boala care-l insotea si aveai sansa sa descoperi un om ale carui povesti aveau sa ramana nemuritoare.

Cristina, cand imi mai citesti? Am uitat cu cine s-a aliat Romania in razboi. Știi, eu am bombardat Berlinul. Tu esti un copil, sigur cunosti putin despre asta.

Uita adeseori ca nu stiam multe despre istoria scandinava, uita ca vin dintr-un alt colt de Europa, uita uneori si cum ma cheama. Dar nu uita de istorie, de istoria pe care a scris-o.

Tu nu le vezi, așa-i, Cristina?

Ce sa vad, Erik?

Chipurile, Cristina, chipurile. Sunt mii. Sunt atat de multe si vorbesc neincetat. Ma dor urechile. Nu ma lasa sa ma odihnesc. Stii..eu am fost pilot, am bombardat Berlinul. De copil visam sa zbor, sa fiu liber ca o pasare. Sa trec de limita ce-i era impusa muritorului de rand.

Zi-mi tu, Cristina, cati puteau spune asta la vremea aia? Am zburat, eu pot zbura!

Obosea repede, trebuia sa-si traga sufletul inainte de a-si continua povestirea.

Erik, vrei sa-ti aduc ceva de baut? Ma duc sa fac o limonada pentru amandoi.

Imi aduci si o tigara? Hai, te rog, ramane secretul nostru!

Astea-i mai erau bucuriile vietii, micile noastre ‘secrete’, tigara saptamanala, micile confesiuni, amintirile unei vieti.

Le aud si acum, Cristina. Ma striga, doar chipuri reci ma-nsotesc in noapte. „Erik Solberg-Felicitari! Ai intrat in istorie-Meriti titlul asta pompos si mediala asta care lucește” Idiotii!..eram niste idioti..ei, eu..toti! Istoria n-o poti schimba, nici macar nu poti invata din ea. Priveste in jurul nostru, a invatat cineva ceva? Uite-i cum se omoara, uite-i cum se hranesc cu sange.

N-am vrut decat sa zbor. N-am vrut sa fac rau nimanui, iti jur! Blestemata fie ziua aia! M-a ucis! Eu am murit de tanar, Cristina… Carcasa asta de-o vezi e numai blestemul. Blestemul chipurilor. Stii, ne-au trimis inapoi la sfarsitul razboiului,au vrut sa ingroape securea. Ne-au trimis cu pachete de ciocolata, cu bomboane, cu ursuleți de pluș. Le aruncam din avion și ce idiot eram, ce idiot! Speram ca macar cat dura gustul de dulce, de zahar, speram sa ma poata ierta. Sa mai ierte pentru ca le transformasem viata intr-o trista amintire. Sa nu regreți, Cristina! Suntem toti o apa si-un pamant.

Ce imi citesti data viitoare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s