As vrea să-ți spun cât te urăsc și ca mi-aș dori ca undeva acolo unde ești sa ai acces la pagina asta și sa citești textul asta.


As vrea sa te doară fiecare cuvânt, sa fie precum un cuțit înfipt adânc într-o rana deja existenta, o rana care e plina deja de infecție, un cuțit care sa fie învârtit pana provoacă leziuni și mai mari.


As vrea sa îți spun că nu m-au mâncat câinii fără tine, m-am descurcat destul de binișor, ba chiar am avut grija și de ceilalți care erau tot ai tai și pe care i-ai abandonat.


As vrea sa îți spun că nu sunt dobitoaca și proasta clasei, ba chiar am clasa mea și copiii mei pe care ii învăț sa fie oameni. Am zis oameni, nu ca tine!


As vrea sa îți arat cât de neadevărat este „Nu o sa te iubească nimeni!”. Ma iubesc necondiționat câțiva la care ma duc cu drag zilnic, apoi sunt cei care vad dincolo de boiala fericita a unui clovn singuratic, mă iubesc cei care au reușit sa își dea timp sa ma cunoască.
As vrea sa îți spun cât de mult te urăsc pentru ca m-ai făcut ‘părinte’ înainte sa pot sa fiu doar un copil.


As vrea sa îți spun cât de tare te urăsc pentru ca m-ai făcut sa trăiesc frica abandonului, pentru ca m-ai învățat sa fug de oameni și sa părăsesc ce îmi este drag, doar ca să nu retrăiesc ce am trăit cu tine.


As vrea sa îți spun cât de mult îți semăn, cât de mult ma doare sa vad ca avem aceleași vicii, aceleași trăsături.
As vrea sa îți spun că te urăsc pentru ca m-ai făcut sa pierd încrederea în oameni, m-ai făcut sa ridic un scut de protecție și sa nu las garda jos.


As vrea sa îți spun că mi-ai furat momente frumoase și ca ma faci in continuare sa fug de tot ce mi-ar alina puțin sufletul bubos.
As vrea sa îți spun că ieri mi-a fost rău fizic redescoperind cât de putina încredere am in oameni, cât de frica îmi este de trădare și cât de tare ma pedepsesc negând-mi dreptul la fericire.


As vrea sa îți spun cât de tare te urăsc pentru ziua de ieri. Ai reapărut din adâncul sufletului meu și ai fost triggerul unui moment de panica și frica groaznica. Ai luat cu tine, pentru a mia oara, ocazia mea de a ma bucura de ce mi se oferea sincer și gratis.


As vrea sa îți spun că îmi doresc ca tine sa nu se mai nască vreodată vreun parinte! Îmi doresc sa îmbrățișez fiecare copil captiv într-un corp de adult, copil căruia ii este frica de propriul întuneric și de monstrul de sub pat, copil care crede ca nu merita sa fie iubit, copil care nu crede în cuvântul iubire, copil care se autopedepseste fără sa aibă nicio vina.


As fi putut sa scriu pe o foaie de hârtie și sa o arunc în șemineu, asa cum fac de obicei cu gândurile mele, dar sunt prea mulți copii cărora le este frica de fericire și s-ar putea ca unul dintre ei sa aibă nevoie de îmbrățișarea asta scrisa.
Intre timp îți spun că eu mă repar, ca tu nu ma mai bagi în depresii, dar ca acum te urăsc cum nu te-am urat niciodată pentru ziua de ieri.

Semnează un copil ținut de mana de toți ceilalți copii cărora li s-a furat dreptul la bucurie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s