Despre depresii și adictii post operatorii… Despre partea cealalta a basmului despre care nu se vorbește.

E pe repeat, o sa fie pe repeat pentru ca de un reminder am nevoie si eu, iar eu sfătuiesc oamenii sa isi schimbe viata daca pot, dar nu inainte sa le dau sa citeasca si treaba asta.

132kg vs 65kg

In 14 ani de viata bariatrica am vrut sa spun stop joc de cateva ori, era varianta cea mai simpla, cea mai la indemana, cea mai potrivita.

Depresiile post operatorii ar trebui luate in serios, deloc ignorate. Va încurajez sa vorbiti despre ele cu oricine credeți voi ca e de cuviință, cu oricine va poate da o mana de ajutor sa ieșiți din mocirla aia nenorocita.

Mi-aduc aminte si acum de săptămânile cand nu m-am spalat, slabisem tot ce era de slabit, dar nu devenisem mai fericita. Pai, eu de ce am suferit, platit, chinuit? Nu pt ceva fericire?! Eu de ce nu primesc si fericirea, au uitat sa o treaca pe lista efectelor post operatorii?

Eram o epava, uram corpul de 24 de ani care arata ca al unei femei de 70, zbarcit, creț, plin de piele. Am vrut sa mor, fizic sa mor – oricum eram moarta pe dinăuntru. Ohhh, operatii estetice! Aaaaa, d-aia nu sunt fericita! Pai fericirea ne-o facem cu mana noastra, alt credit, alte operatii, alte chinuri. Zis si facut, acum era pielea fina, statea stransa pe mine, sanii fermi si impunatori, aveam corpul unei femei tinere, aveam corpul unei femei fericite.
Sau nu? …nu prea. Cicatricile au stat vizibile ceva vreme, eram un monstru, eram taiata peste tot, dar nimic nu sangera cum imi sangera sufletul.

Alta depresie, alta perioada fara duș, alta ura pe tot ce e frumos si bun in viața, dar o iubire exagerata fata de wiskey. Cu gheață, fata gheață, cu redbull, fara redbull, cu mahmureli, fara mahmureli, la ora 23 sau la 17, nu conta. Și fără mâncare, trăiam cu maxim 2 felii de pâine unse cu te miri ce. Eram fericita acum! Pana in ziua cand uitasem ca e sarbatoare si eu nu aveam wiskey, iar in baruri nu se servea alcool tare pana f tarziu.
Ups, UUUPPPPPSSSS!!!!! AJUTORRRR! SA MA AJUTE CINEVA! …si m-a ajutat cineva facandu-mi rost de o sticla cu alcool. Am stat cu sticla nedesfacuta in mana, trageam tare dintr-o tigara si doream sa mor. Am aruncat sticla intr-un perete si am zis ca decat sa raman alcoolica, mai bine mor.

Aveam de dus o lupta acum, aveam de renuntat la fericirea numita whisky si de iesit din ceea ce ma tinea captiva in zona „wiskey”. Divorț.
Am inceput un nou mare capitol, un capitol plin de aventuri, de plimbari, de băut nu ca sa imi uit mintile si nefericirea, un capitol din viata in care mi se lua sticla, nu mi se punea in mana. Eram fericita!

….dar parca as mai slabi 3 kg, sau 5, sau 2juma.
Ups, cum adică sa avem un copil? Ce sa fac eu cu un copil? Eu pun sacul in spinare si plec oricand, unde plec cu un copil? „Păi unde vrei sa pleci??!!” Niciunde, dar zic asa, am mai plecat, asa special nu esti. Sau esti?

Aoleu, cat m-a ingrasat sarcina asta, cat chin, cate complicatii, au trecut 2 luni de cand am nascut si nu am slabit un gram. De a dreaq ce sunt nici nu pot alapta, alaptatul slabeste, uite-le p-astea care au nascut in aceeași perioada, se topesc pe picioare.
Eu nu stau la 75 kg, viata mea ar fi mult mai frumoasa la 65, eu vesela, copilul poate doarme noptile, sotul poate doarme si el si o sa avem toti viata aia minunata pe care o vad la alții. Alea de ce nu au cearcane? Si de ce nu le cade parul? Si de ce pot sa zambeasca?!
Hm, trebuie sa slabesc 10kg, trebuie sa fiu mai slabă decat in ziua in care am ramas gravida. Au trecut lunile, au disparut kilogramele si am avut zile destule in care nu am facut duș. S-apoi a fost liniște, a fost calm, aveam greutatea dorita.

Ohh, ce frumoasa e viata acum! …daca ar dormi Alex, ce bine cred ca ar fi! …sau daca as avea 60kg in loc de 65, cred ca as fi fericita! …ce portii mici mananca restul din grupul operatilor, ce monstru sunt, mananc atat de mult dpdv cantitativ, normal ca nu ajung la 60 kg, poate la 60 nu mai tine alex treaza nopti la rand, poate el vede ca sunt mai buna si mai frumoasa decat sunt, poate prietenele nu ma vor părăsi, poate îmi fac curaj și înfrunt monștrii închiși în dulap, poate fac pace cu mine și dacă fac pace cu mine voi face și cu cei din jurul meu.

Consumul de alcool este un subiect tabu, dar sunt foarte mulți pacienți bariatrici care înlocuiesc adictia mâncării cu cea a alcoolului. Statisticile arata undeva la 40%, e un număr alarmant și dacă sunteți în postura asta, încercați sa vorbiți cu cineva despre problema voastră.

Depresiile post operatorii sunt și ele, din păcate, foarte des întâlnite. Mi-au trebuit 13 ani sa înțeleg ca nu trebuie sa duc singura povesti grele și ca lucrul cu un psiholog îmi poate aduce liniștea sufleteasca de care aveam atâta nevoie.
Terapia nu înseamnă 3 ședințe, terapia înseamnă luni, ani de lucru cu tot ce te sperie. A trecut un an si 7 luni de cand fac terapie psihologica și nu sunt gata sa opresc colaborarea asta.

Sa fiți bine!

Un gând despre “Basme, zane și adictii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s