Dorm toti, iar cucoana aia chiar sforaie! E funny, suna a tractor…

Niciodata n-am inteles cum este posibil sa adormi atat de profound intr-un tren care-i destul de zgomotos, un tren a carui calatorie dureaza doar 12 minute. Mi s-a intamplat doar o singura data smecheria asta, dar era dupa o petrecere care durase 3 zile si 3 nopti, mai ceva ca-n basme. De altfel, la 7 a.m sunt fresh si nu dorm in tren, nici in autobuz si nici in alte mijloace de transport in comun. Fresh mai ceva decat fresh-ul de portocale…ihim…si la fel de acida.

Ups!..azi am impresia ca-i Bitchy prezenta. Uhh,ohh…today I love that side of mine. Btw, bine te-am regasit tren ordinar. Acelasi miros ce-mi provoaca dureri de cap, aceleasi moace adormite si pline de sictir, aceleasi figuri sterse. Genul acela de figuri ce trec absolut neobservate pe langa tine, figuri ce nu ti-ar atrage atentia sub nicio forna, oamenii gri.

Oh da! Mai am putin si ajung la Bagel & Juice, hm…yummy. „Morn, vreau un Iron Man cu multa gheata, merci!”. O combinatie de capsuni, suc de portocale, banana si naiba stie ce ingredient secret mai pun aia in el de-l numesc Iron Man.

Si uite asa, lunea, miercurea si vinerea, fix la ora 8.15 am parte de-un ”barbat de fier”. Lucky me, nu?
Vis-a vis de birou, in buricul targului, m-asez la o masa exact in punctul perfect pentru a-ti incepe ziua alaturi de-un barbat de fier.

Soare, putin vant cat sa te racoreasca, dar nu suficient de puternic sa-ti strice coafura pentru care ai muncit 15 minute s-o aranjezi. La dracu!…mai bine nu ma tundeam, acum iar bocesc 2 saptamani, ca mai apoi sa-mi trebuiasca alte 3-4 saptamani sa ma obisnuiesc.

Ohh, ce misto merge nenorocita asta de lulea cu George Michael ce-mi canta parca numai mie „Too Funky”. A crapat si asta…
Parca as mai sta putin aici sa aberez, sa privesc lumea grabita si sa le starnesc sentimente de invidie. E 8.45, da, mai am timp de-o lulea si-o gura de un barbat de fier.

Domn’le, mie nu mi-a ajuns vacanta asta. Prea scurta, prea obositoare, prea incarcata si…maica-mea e nebuna. Doar n-oi fi fraiera sa recunosc ca io-s ciudata, dificila si ciufuta. Right?

Toti sunt nebuni, doar eu sunt normala. Nici ca mi-as fi dorit altfel…neah…nu-i de mine. Nu-mi place calea de mijloc pe care o aleg toti, mie-mi place sa merg in zig-zag, sa aleg totul sau nimic, sa aleg extremele. Ma plictisesc teribil oamenii cu drumuri line in viata. Oare ei simt ca traiesc? Sau e doar inertia? Naiba stie…poate ei stiu, cu siguranta eu nu, nu am habar si nici nu-mi doresc sa am.
…si uite asa a aparut alt „șanț”, ca sa citez un contemporan in viata.

Hai, un barbat de fier pentru fiecare, fac cinste!