Nu pot sa fiu sincera într-o lume care uraste sinceritatea.

Lumea vrea sa fie mintita, vrea sa i se spună doar ce place urechilor, vrea sa audă doar ca e bine, ca totul se rezolva, ca treaba se face bine.

Sinceritatea a devenit inamicul meu numărul unu, cercul de oameni din jurul meu se strange din ce in ce mai des. Cu cat devine mai sufocant pentru altii, cu atat devine o oaza de aer proaspat pentru mine.
Am avut nevoie de o pandemie si de un dans cu moartea ca sa pot înțelege ca rolul meu nu este acela de a proteja pe alții in defavoarea propriei persoane.
Prietenii false, zambete forțate, amicitii lungite de dragul „artei”, pupincureli cu X rezultat, acceptarea continua a unor compromisuri al căror plus este mai neînsemnat decat ce reprezinta pierderea cu care vin.
Uitam des de noi pe drumul de fericire al altora. Uitam de propriile principii, de propriile idei, de ceea ce dorim si vrem de la noi, alții sau viața.
Dorim uneori atat de mult sa fim plăcuți incat ne îngropam principiile si acceptam cacaturile aduse de alții la masa existentei.
Amicii te parasesc in secunda in care le spui ca nu împărtășești aceeași opinie cu ei, prietenii uita sa te salute, colegii te numesc dictatorial, iar tu te iubești din ce in ce mai mult pentru curajul de a nu mai accepta nimic mai putin decat ceea ce meriți.
Adevarul este oribil, nimeni nu si-l dorește, este o bruta pe care de cele mai multe ori o acceptam greu.
Adevarul si sinceritatea mea pot sa fie foarte diferite de adevarul si sinceritatea ta, dar prefer sa dansam un tango stângaci si nu sa o ardem in dansul punguinului.

Adevarul zilei: Minciuna place. Pupincurismul rullz. Adevarul raneste.

Întrebarea interesanta este de ce raneste adevărul? De ce nu îl suportam?
Aud des: Spune-mi adevarul!, iar cand il spun se lasa cu reactii de uimire.
Toti cer sa nu fie mințiți, putini stiu sa faca fata adevarului și inteleg ce este dincolo de înțelegerea si acceptarea lui.

Ei, parca nu mai suntem atat de mișto precum ne credeam cand cerem si chiar ni se spune adevarul, nu?

Un gând despre “Minciuna sau adevăr?

  1. Ai mare dreptate, Cristina, adevărul e suportat greu de cătte unii. În altă ordine de idei, te rog ceva : eu scriu și citesc de pe telefon. Și, la o postare, îmi place să citesc și comentariile. Aici, la tine, la comentarii culoarea fondului aproape se confundă cu aceea a literelor, făcând imposibil cititul comentariilor. Ai putea remedia asta? Te rog să nu te superi pe mine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s