De ea m-am îndrăgostit in timp, mult timp mi-a luat sa înțeleg cum se iubește, încă lucrez la treaba asta.

Când am aflat ca sunt insarcinata mi se oprise lumea în loc, totul inghetase. Nimic nu mai facea sens, totul devenise greu de înțeles si acceptat, am urat perioada sarcinii, nașterea a fost mult înainte de termen, cu probleme, cu verdict clar: nicio alta sarcina!

Mi s-a spus ca nu pot avea copii, eram setata pe un drum in viață fara ei, iar pe drumul asta era de acord sa mearga și blondu’.

N-am vrut sa am copil, iar confirmarea ginecologului ca nu pot avea copii a fost o binecuvântare.
M-a speriat mereu faptul ca as putea sa fiu exact precum propriul părinte care m-a traumatizat pe mine. Mi-era teama ca am sa ma comport identic, ca o sa vorbesc la fel, ca o sa rabufnesc, tip, bat, trantesc, urlu, ameninț cu sinuciderea, abandonez.
Mi-era teama ca nu o sa știu sa iubesc și asa a fost.

Sunt femei care automat stiu sa își iubeasca copilul, iubesc copilul înainte ca acesta sa vina pe lume, iubesc ideea de a avea un copil. Nu a fost cazul meu, noi suntem in continuu proces de indragostire.

Mi-a fost o rușine incredibila, am suferit in tacere și nu am spus nimănui ca mi-e teama ca nu o iubesc. Nici nu stiu ce inseamna sa iubești un copil, nu înțeleg exact sentimentul descris de alte mame. Nu m-a schimbat venirea ei pe lume, nu a activat in mine automat dragostea materna, nu am plâns de fericire, eram doar furioasa ca nu sunt „topita” așa cum mi s-a spus ca voi fi. Atata presiune pe mine sa simt instinctul ala matern, m-au terminat psihic așteptările celorlalți.
Blondu’ era singurul care ma calma: Suntem doi, facem totul in felul nostru, o să ne descurcam.

Cum sa o iubesc? Pe mine nu m-au iubit ai mei, nu m-au invatat ce este iubirea și nici nu mi-au arătat.

Cum sa o protejez? Pe mine nu m-a protejat nimeni, nu m-a invatat nimeni, nu mi-a aratat nimeni.

Cum sa fiu o mama buna cand eu nu stiam decat in teorie aproximativ cum ar trebui sa fie o mama bună?

Timpul trecea și nu știu daca incepeam sa o iubesc, dar stiu ca as fi murit de durere dacă i s-ar fi întâmplat ceva. Atunci am înțeles ca dragostea mea fata de ea nu este cea povestita de alții, ci una altfel.
Sunt extrem de sensibila când cineva face comentarii nepotrivite despre ea. Sunt in permanentă ancorata la ce au facut ai mei ca un reminder pentru ce nu e ok sa fac eu. Mi-a luat multă vreme sa inteleg ca daca vreau sa o iubesc pe ea trebuie sa ma iubesc pe mine, iar asta nu se poate intampla decat in procesul de terapie pe care il fac.

Sa-mi trăiești sănătoasă, Alex!

Sa imi dai voie sa învăț in continuare sa te iubesc și sa imi dai voie sa fiu langa tine cand îți va fi greu. Pentru orice altceva gasim soluții, ai cel mai mișto tata de Alex și impreuna putem orice cand e vorba de tine!

3 gânduri despre “La mulți ani, copil de Cristina! ❤️

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s