Pe Dumnezeul din carti l-am pierdut acum mulți ani, nimic din ce era scris si povestit despre el nu mai făcea sens in lumea mea.

Dumnezeul meu din cărți murise incet, suferise de un cancer ce il consuma și il lasa fara puteri, fara vlaga. El si-a dat ultima suflare cand capul meu s-a lovit de o chiuveta intr-o baie mica dintr-un apartament modest. Atunci a murit el ținând in brațe si copilul Cristina, copil care incerca cu disperare să nu uite cum Dumnezeu arată. Ne-a omorat aceeasi mana de om, ne-a luat pe unul de langa celalalt si ne-a lăsat singuri, goi, vulnerabili si plini de frici.

Aveam sa traiesc fara Dumnezeu ani mulți, ani in care am urat tot ce era legat de el. Uciderea lui s-a transformat in furie și negare, nu avea cum sa ma doara lipsa lui daca el nu exista, dacă el nu a existat niciodata. Am fost furioasa si pe Dumnezeii altor oameni, ei traiau și erau fiecare cu omul lui, cred ca își beau cafeaua dimineața impreuna și cred ca își povesteau multe.
Treceam des pe langa ei și ii surprindeam zâmbind, aveau un zambet impacat și ma infuriam teribil. Aruncam cu tot ce nimeream in ei, in ei si in Dumnezeii lor dadeam tare, uram sa nu am si eu Dumnezeul meu.
„O sa fie bine! Trebuie sa fie bine!” mi-a spus ea. Avea voce calda, avea ochii larg deschiși cand ma privea și avea o liniște interioara cum nu mai vazusem.
Uitasem de mult de Dumnezeul meu din cărți cand a inceput sa se arate in viata mea Dumnezeul meu de astăzi. Dumnezeul meu de astăzi are ochii verzi, sau căprui, albaștri, negri, e femeie, e bărbat si e copil.

Dumnezeul meu de astazi mananca șnițele cu cartofi prăjiți, bea vin si asculta muzica mișto.
Dumnezeul meu de astăzi vede binele din oameni și ajuta acolo unde poate, si niciodata, dar niciodata! nu va face rau cu intenție.
Dumnezeul meu ma întreabă cum îmi este și isi face timp sa ma asculte.
Dumnezeul meu imparte cârnați cu mine și îmi spune cum sa ii pregatesc.
Dumnezeul meu are bisturiu in mana și are fotolii pe care ma pot odihni.
Dumnezeul meu iarta și imi da o șansă noua, Dumnezeul meu este fiecare om care a iertat cand i-am greșit.
Dumnezeul meu este omul de lângă mine, este omul care nu ma vede altfel decat perfect de imperfecta.
Dumnezeul meu sunt oamenii cu care interacționez, indiferent de forma de interacțiune.
Dumnezeul meu nu murise, el doar se transformase…

Un gând despre “Hello God!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s