– Găsește-mi bilet, nu te mai suport! Nu înțelegi?! Nu vreau sa fiu aici, nu vreau sa te mai vad!
Imi țiuiau cuvintele ei in urechi și incercam sa nu le las sa mi se lipeasca de suflet. O luasem pe Alex de mana și ma inchisesem in camera ei. Blondu intrase tiptil și intreba atent daca poate pleca cateva ore la ski. Citeam pe el cat de inconfortabil se simțea in propria casa, imi era rușine de el și oarecum teama. Imi era teama sa nu cumva sa ii treacă prin cap ca voi ajunge si eu cândva fix precum omul furios din sufragerie.
– E in regula, noi suntem aici si ne jucam.
– Ți-ai facut injecțiile?
– Următoarea este peste 5ore, am timp.
– Bine, beib, vin eu si te ajut cu bandajul.
– In regula, have fun!
– Nu va mai certati, please!…
Trecea pe langa maica-mea, o saluta politicos și își vedea de ale lui.
Incepuse sa imi bată inima teribil de tare cand am auzit ca a iesit pe ușa, mi se făcuse frica de ce putea sa se întâmple, imi erau atat de cunoscute crizele de nervi ale maica-mii.
– Tu sa imi dai bani de țigări, ai auzit? M-ai adus aici, acum faci cum sunt obișnuită!
– Nu pot, nu pot sa iti dau 14e zilnic pentru țigări, nu înțelegi ca am de plătit datoriile făcute in ianuarie cu spitalizarea?
– Ai, uite câte ai!
Apuca una din canile mele preferate si o face zob de pereți.
– Tu ai, esti miezul pi*dii, te-ai ajuns! Ne iei de prosti, suntem cacatii care stau la mila ta, a trebuit sa ne cumperi tu apartament ca sa ne poti scoate ochii. Ne întreții tu, fa? Carpo!
– Nu va întrețin eu, eu va platesc costurile locuinței, stați gratis in casa mea, nu plătiți nicio factura, va platesc rehaburi private și operații de mii de euro, va umplu frigiderele sistematic.
– Da, fa, noi suntem niște viermi fără tine, ești precum tac-tu! O curva betiva la mana careia stam de ani de zile! Sa-mi mulțumești, fa, ca nu ajungeai doamna p*ulii cu atatea proprietăți daca nu eram o mama bună.
Ieșise sa fumeze pe balcon și ma rugam cu cerul si pământul sa se calmeze. Respiram greu și incercam sa imi ascund tremuratul. Nu știu cand și cum, m-am trezit cu ea stand la 10cm de mine, cu palma ridicata și pornita sa ma plesnească. De mana țineam un copil ingrozit de ceea ce vede și ce aude, un copil care se uita cu multa frica in ochii mei. M-am revazut in Alex și in secunda aia mi-am jurat ca al meu copil nu o sa fie niciodată acolo unde am fost eu mereu, in teroare.
– Fa-ti bagajul si iesi din casa mea! ACUM! ACUM IEȘI ȘI PLECI!
– Unde ma trimiți, fă?
– Te duci unde vrei, te duci la ambasada, te duci la serviciul de imigrari, te duci la J! Pleci, acum!
Incepuse sa tremure și recunosteam episodul psihotic in care intra.
– Ma omor, fă! Lasa ca vezi tu, fir-ai a dracului de gunoi! Lasa ca de nu te-oi face eu sa plătești repatrierea mii de euro, sa te vad eu fa ce faci atunci, jigodie ce ești!
Auzisem de atatea ori treaba asta ca deja ma enerva ca nu se intampla, deja doream sa inchid și capitolul asta și sa trec mai departe.
As fi plecat undeva, dar nu puteam merge, o adusesem cu mine din România ca să ma poata ajuta sa ma refac după operațiile din ianuarie. Șederea ei mi-a reconfirmat ca nu m-a dorit niciodată, ca ma accepta pentru ca ii ingrijeam celalalt copil, pentru ca ii întreținem si pentru ca le rezolvam mereu problemele.
A trecut o eternitate pana a ajuns blondul acasă și nu m-am dezlipit decel următoarele zile. Si-a luat liber sa stea cu mine, i-am spus ca imi e frica. Pandemia asta nu o lasa sa se reîntoarcă și cu greu am gasit un bilet de avion.
Nu ne-am luat ramas bun și a trecut fix un an de cand nu ne-am vorbit.
… și inca mi-e frica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s